Citeşte prima parte şi a doua parte
Când se trezi, Petra era din nou acasă, în patul părinţilor. Se ridică, îşi puse ochelarii pe nas şi se duse mai întâi la ea în cameră, pentru a căuta lupul de lemn de pe perete, simbolul dacilor. Zâmbi când îl găsi şi imediat după aceea deschise uşa la bucătărie, locul în care toată familia îşi pregătise cizmuliţele, de cu seară. Cadourile erau acolo. Era fericită, nu numai pentru că primise daruri, ci pentru că îl regăsise pe Moş Crăciun şi pentru că, iată, nici Moş Nicolae nu era doar o invenţie. Doar cineva pusese acolo cadourile cu tot dragul, aşa cum făcea Sfântul Ierarh Nicolae, acum aproape două mii de ani. Aflase asta la lecţia de religie. Sfântul Nicolae a existat şi a fost renumit pentru generozitatea lui, iar mâna lui dreaptă se află în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti. Poate într-o bună zi va călători şi până la el, şi-ar dori să-l cunoască.
În ultima clipă mai găsi şi un plic în cizmuliţe – să vezi că i-a răspuns Moş Crăciun la întrebări! În plic era, într-adevăr, o poveste şi o scrisoare. Bucuroasă, se aşeză şi se apucă de citit.
Dragă Petra,
În primul rând vreau să îţi mulţumesc. Eşti un copil generos, în fiecare an mi-ai dovedit că te gândeşti la mine şi la renii mei şi să ştii că tare bine mi-au prins pacheţelele lăsate de tine. Îmi plac mult turtele dulci făcute de bunica ta – sper să găsesc şi anul acesta câteva sub brad, când voi veni să las cadourile.
Iată aşadar şi răspunsul la întrebările tale. Iartă-mă că nu ţi-am răspuns pe foaia ta frumos colorată, dar am şi eu o vârstă, s-a pierdut printre atâtea alte scrisori. Dar memoria mea este încă bună, fără asta aş fi distrus, îţi dai seama! Aşadar:
- Da, ai dreptate, primesc tare multe scrisori. Nu m-aş descurca singur nicicum. De aceea sunt nevoit să-i rog pe toţi cei care cred în mine să mă ajute, să citească scrisorile voastre şi să dea o mână de ajutor la cumpărături. S-au schimbat timpurile, nu mai fac faţă la atâtea cereri şi, de ce să nu recunosc, toate jocurile şi echipamentele acestea electronice deja sunt peste competenţa mea.
- De unde vine numele meu? Cred că ai aflat deja o posibilă variantă, în incursiunea ta în lumea dacilor, mai sunt şi alte poveşti, dar cred că asta e mai puţin important. Tu bucură-te că exist şi că, oricând doreşti, poţi chiar şi tu să fii Moş Crăciun. Nu ai decât o singură condiţie de îndeplinit: că crezi în asta, altfel nu poţi să mă ajuţi.
- Ce culoare îmi place? Ca să fiu sincer, îmi place verdele, pentru că aşa sunt brazii şi nu-mi place deloc, dar absolut deloc Coca-Cola, de unde se trage culoarea roşie a costumului meu. Roşul e o culoare frumoasă pentru tineri şi copii, dar nu prinde bine unui moşuleţ cu burtică. Totuşi, odată pe an, nu mă deranjează atât e tare să-l port, de dragul celor mici.
- Ehe, ce-mi place să mănânc? Ce să zic, m-ai prins, sunt un gurmand şi nu pot să mă abţin de la dulciuri. Eu cred că ai aflat deja asta – cum am spus la începutul acestei scrisori, ai ştiut întotdeauna să-mi faci o surpriză plăcută.
Îţi mulţumesc, Petra, sper să îţi placă ce ţi-a adus Moş Nicolae şi să nu te superi dacă eu nu voi reuşi să pun în sac chiar tot ce aveai tu pe listă. Nu uita că Moşul face de fiecare dată tot ce poate şi că există mai multe feluri de cadouri, nu doar cele primite în cutie, cu fundiţă.
Sărbători fericite!